Ziua B - Race Report

Cine a zis ca socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, mare dreptate a avut. Sunt curios când am sa scap si eu de probleme si-o sa pot alerga intr-un concurs, iar la finalul lui sa-mi spun: gata domne, ai dat tot ce-ai putut, atâta poți. Fara probleme tehnice sau de alta natura, ca deja am început sa mă satur de ele si ajung in pragul disperării. Ajung frumos la Cernica, îmi montez bicicleta, GoPro-ul, verific Garmin-ul si senzorii, totul in regula. După o scurta încălzire, mă așez la start. Nu prea in spate, ca știu ce înseamnă sa pornești deja cu un handicap.

In primele linii, primii 30 sa zicem. Când am plecat de acasă, îmi setasem ca obiectiv câștigarea categoriei de vârsta sau măcar o clasare pe podium la nivel 4, eram foarte motivat sa dau totul si sa fac un concurs bun. Din punct de vedere moral, stăteam bine, tocmai ce îmi pusesem cauciucuri de fuga (Continental Speed King RaceSport Folding Tire BlackChili 29x2.2). N-aveam cum sa dau greș cu ele, așa îmi spuneam. Blana pe porțiunea de asfalt, după care vedem la fata locului. Trebuia sa am grija doar la intrarea in pădure, la baltocile de acolo, sa nu iau vreun sant si sa mă dau cu rotile in sus, mai si filmez, mă fac de cacao, îmi spuneam. Tobele de la start (foarte buna ideea, felicit Riders Club pentru inițiativa) încep sa se audă, semn ca trebuie sa-i dam pedala. Daca as fi putut accelera bicicleta cum se poate accelera o mașina sau o motocicleta, probabil așa as fi făcut si eu. Vruuum, vruuum. Eram nerăbdător sa realizez lucruri mari. START. Aloooo, Robert.... n-ai auzit? s-a dat startul. Pai știu subconștient prost care vorbești cu mine, dar ceva nu merge. Nu se învârte pedala. Serios? I-a sa vedem. Surpriza. Aveam lanțul in jurul brațului pedalier de 2 ori răsucit? WTF? Acum 15 minute la încălzire era ok, când s-a deranjat ceva? Mă uit cu un ochi la lanț si ce naiba trebuia sa fac sa-l pun înapoi si cu celalalt cu zecile de concurenți care erau in spatele meu la linia de start, trec pe langa mine, iar eu eram pe partea stânga a drumului in căutarea rezolvării problemei. Fix 1 minut am stat. Imaginați-va căta lume poată sa treacă de tine intr-un minut si ce senzație te trece când vezi ca ai dat-o in bara, iar. Simțeam ca-mi plesnesc creierii de nervi, nu se poate, din nou probleme? Dar de ce mie? Anul trecut am mers bine la toate concursurile, fara nicio problema tehnica. Anul asta ce are? Reușesc sa-mi pun lanțul si intr-un final pornesc si eu in concurs. Deja mintea mi-o luase razna. Clasarea pe podium, sau chiar câștigarea categoriei de vârsta erau compromise. Am știut din secunda doi, dar ce mai puteam face decât sa dau pedala înainte. Speed King-urile au început sa-si arate valoarea pe mica bucata de asfalt. Deși aveam foaia cea mai mare de 32, Garmin-ul îmi arata la un moment dat o viteza de 46.5 km/h. Really? Stai chill, e o ușoara coborâre, n-ai luat picioarele lui Sagan. Intram in pădure unde vad ca toata lumea se înghesuie sa ocolească baltile. Perfect îmi spun, am baltile doar ale mele, nu mă încurca nimeni, zic sa dau blana. Blana o balta, blana a doua, frâna a treia. Lanț căzut, din nou. Shit. In ritmul asta cu 2 lanțuri căzute in 3 km... e clar. Pun lantul la loc si merg in continuare. Cauciucurile încep sa-mi joace feste. Am stabilitate din ce in ce mai mica. Imi este frica sa ma urc pe santurile nămoloase, slickurile mele simt ca nu fac fata. Mă simțeam ca Nadia Comăneci la Montreal, la bârna. Trec de zonele cu bălti si încerc sa-mi arunc un ochi pe Garmin la datele care le avea setate sa-mi fie indicate. Viteza: 0 km/h, cadența: 0 rpm, distanta: 0.1 km, hrm: 165 bpm (măcar asta funcționa). Deci, senzorul de cadența/viteza s-a mișcat si nu-mi mai merge. Minunat. Pai si eu cum mai știu cat mai am pana la finish? Cum îmi gestionez si eu resursele? Lasă ca-i întreb pe cei de la punctele de control (care s-a dovedit mai târziu ca dădeau din umeri sau se contraziceau intre ei). Ajung la marginea pădurii, porțiune parțial umeda intre șleauri, dar in rest se mergea bine si tare, parca cu ceva vânt din fata. Conștient ca orice greșeala pe porțiunea asta mă poate arunca destul de grav peste ghidon, încerc sa păstrez distanta fata de cel din fata mea, sa nu ne ingramadim unul peste celalalt, mai ales ca era bărbat. :)). Distanta am păstrat-o, însa o secunda de neatenție m-a făcut sa aflu ca pot face flic-flac direct de pe șaua bicicletei. Cad, nu mă lovesc grav, puțin julit la genunchi, însa e bine ca nu mă doare, deci nicio leziune serioasa. Pot merge mai departe liniștit. Dar stai, lanțul nu-l pui înapoi? Pai cum așa? A sărit iar? Pai tu ce crezi? Mirific. Zic, hai lasă ca si așa erai dat jos de pe bicicleta, n-ai ce sa mai comentezi acum ca ai pierdut timp cu aranjatul lanțului. Nu mai fii cârcotaș. Asta este. Concursul este oricum pierdut. Măcar sa nu mă fac de rasul curcilor si sa ies pe la coada. Conștientul realiza ca nu mai am nicio șansa la podium, moralul era la pamant, Garmin-ul nu-mi mergea, GoPro-ul filma mai mult norii de pe cer decât traseul din fata mea (se desfăcuse unul din șuruburile suportului de ghidon), cauciucurile s-au dovedit a fi o alegere proasta (mai bine montam Maxxis Medusa, cred ca eram mai câștigat), lanțul îmi tot sarea (pana la finalul cursei mi-a sărit nenorocirea de lant de 6 ori). Nu mai vroiam sa trag tare, îmi propusesem sa transform restul concursului intr-o plimbare puțin mai alegro, însa cam am ajuns acasă si am urcat tcx-ul pe Training Peaks, ce sa vad: Threshold notification for Dorobantu Robert.

Adică am mers așa tare incat mi s-a schimbat valoarea la threshold? Cand? Unde? M-am simțit pe unele porțiuni, cam gafait, dar n-am realizat. Eram probabil cu gandul la cum trebuie sa rezolv problema bicicletei pentru următorul concurs si nu prea am resimțit efortul. Au urmat porțiunile mai tehnice de pe langa lac, inca cauciucurile mele nu prea mi-au permis sa risc, chiar nu aveam de gând sa aterizez prin balta. Nu se merita. Nu mai era nicio miza. Pedalând agale, ajung la final, total deluzionat. Nimic nu mi-a mers bine astăzi, dar nimic.

Am terminat pe locul 15 la nivelul 4 (30-39), din 120 cati au luat startul l;a aceasta categorie, in 02:17:07, la 14 minute de locul I si la 12 minute de podium. Fara probleme tehnice, si cu ceva mai multa inspirație in alegerea cauciucurilor, sunt convins ca mă puteam bate la locul 1. Nivelul 1 a fost câștigat cu timpul de 1:26:37 , nivelul 2 cu 1:30:14, nivelul 3 cu 1:40:57, iar cel mai bun timp al nivelului 4, a fost de: 1:33:54 !!! Cum adică 1:33? Pai se bate cu Stancu de la egal la egal, care este nivelul 1, cum inca poate fi la nivelul 4? Sau mai bine zis, cat de onest ești cu tine si fata de ceilalți incat sa nu ceri sa fii promovat la nivelul la care știi ca ești, sau sa te autoevaluezi corect.

De supărare, n-am mai stat nici la paste, nici la bere, la nimic. Nici măcar de schimbat n-am mai făcut-o. Mi-am dat doar tricoul jos, am luat altul curat, am pus un prosop pe scaunul mașinii, si direct acasă. Mi-ar fi plăcut sa mai stau, măcar daca nu bătea nenorocirea aia de vânt. Simțeam nevoia sa dau vina pe cineva pentru eșecul meu, însa eram conștient ca singurul vinovat am fost eu. Așa este când nu ai un service la care sa-ti duci bicicleta la revizie. Am tot dat câteva mail-uri in stânga si in dreapta, insa degeaba. Nici macar nu se deranjează sa răspundă la email. Uratel.

Felicit Riders Club pentru organizare si pentru surprizele plăcute care ne-au fost pregătite. Mulțumim lui Jughi pentru taseu, care a fost minunat, cu destule porțiuni tehnice (deși mulți spun ca pe langa București nu sunt trasee tehnice),  viraje stranse sau zone de full speed. Sa ne revedem cu bine la startul următorului concurs.

Concluzia evolutiei mele la Ziua B, o puteti revedea in imaginile de mai jos:

Finala from 188 BPM - Robert Dorobantu on Vimeo.