09 June, 2015

BikeRace Brasov - Race Report



După o saptamana destul de dificila din punct de vedere mental, având tatăl in spital, cu probleme destul de grave, am plecat la munte cu gândul de a mă relaxa puțin, de a uita puțin de probleme si de a încerca sa particip la BikeRace Brasov. In afara de problema cu tatăl meu, de 3 saptamani trag după mine o întindere inghinala (sper sa nu fie totuși un început de hernie) de zile mari. După incidentul cu inghinalii, m-am urcat pe sa pentru prima oara abia pe 1 iunie (motiv pentru care am ratat si Riders Club - La Broaște). 17 km prin București, făcuți doar de dragul de a mă urca in sa sa duc niște acte. Orice tentativa de fandare, se lasă cu dureri, la fel si când strănut sau tușesc, deci iluziile la vremea respectiva ca voi participa la Brașov, erau destul de mici, deși in momentul pedalării durerile erau aproape insesizabile. Vineri dimineața am fost la o ecografie, însa n-au fost in stare sa-mi zică daca e hernie sau nu. Am ajuns bou si am plecat vaca. Timp pierdut de pomana.


Ajunși la Azuga de vineri seara, mi-am programat pentru ziua de Sambata testul "suprem". A participa sau nu Duminica la concurs. Traseul de la Surmont MTB Challenge, varianta scurta (27 km, 430 m dif. nivel). De ce doar scurta? In cazul in care durerile se accentuau, sa nu mă apuce vreo criza prin vârful munților. Am preferat sa mă invart cat mai aproape de casa, pentru orice eventualitate. S-a dovedit a fi ok. Durerile erau suportabile, însa lucrurile se complicau daca trebuia sa mă opresc neașteptat si sa pun primul picior jos, pe cel stâng. Dureri urate, de parca se rupea ceva in mine. Cu toate astea am luat decizia de a participa Duminica la BikeRace Brasov la maraton, dar fara riscuri si fara sa trag de mine. Nici traseul, nici condiția fizica, nici cea morala, nu erau de partea mea, deci, chiar nu aveam niciun motiv sa trag (pe traseu am văzut ca si transmisia făcea figuri, eram mereu intre pinioane si se auzeau zgomote de aveam impresia ca din clipa in clipa, se descompune ceva si cade). 

BikeRace Brașov, ediția a doua, însa prima pentru mine. La invitația organizatorilor, am luat parte la probabil unul dintre cele mai frumoase trasee de MTB din Romania. Trebuie sa recunosc ca n-am văzut prea multe, însa acesta, este categoric cel mai tehnic traseu pe care am concurat. Știam traseul de anul trecut, când am fost la prima etapa din Triada (Brașov XCM). Știam ca e de urcat mult, coborâri in viteza si porțiuni foarte tehnice. 

S-a plecat din Piața Unirii, iar următorii 8 km erau numai urcare cu pante intre 8 si 10%. 400 m diferența de nivel, in 56'. M-a depășit toata lumea, inclusiv copii, dar mi-am văzut de treaba mea. Am mers pe raport 22x36 aproape toata zona respectiva. Mi-am zis sa raman in zona de confort, însa, nici atunci si nici acum când mă uit pe grafice, nu vad sa fi avut parte de așa ceva. Crâncen de greu, dar am fost conștient la ce ma bag, așa ca nu aveam încotro decât sa merg mai departe. Am făcut si push bike in multe zone, am tras de frâne pe aproape fiecare coborâre, exact din motivul de a nu ma termina definitiv. Mi-a fost frica de căzătura, anul trecut făcând o acrobație care m-a ținut cu genunchiul in fașe ceva vreme. Mi-am zis ca anul asta, ar fi cazul sa nu-mi asum niciun fel de risc. Am terminat in 4h02', si la coada clasamentului. Probabil cea mai slaba clasare a mea de când m-am apucat de MTB. 37.3 km si 1.093 m diferența de nivel, HRM mediu: 157 bpm. Acestea au fost datele înregistrate de Garmin. Timp efectiv de pedalat, 3h46'. Mai mult cu 40' si 1 bpm fata de anul trecut. Orele mai puține in sa fata de anul trecut, se simt, dar asta este. Va trebui sa-mi fac timp sa ies mai des, altfel e jenant. Ca si concluzie, a fost un traseu frumos, cu de toate (ca shoarma), bine organizat, însa poate doar voluntarii daca erau mai bine pregătiți cu informații referitoare la traseu, ar fi fost excelent. Marcajul a fost cam slabut, de multe ori a trebuit sa ma opresc sa vad pe unde trebuie s-o iau. Pentru a remedia toate aceste probleme, am completat formularul de feedback primit pe mail. Va propun sa faceți si voi același lucru. Haideți sa ajutam organizatorii ca pe viitor sa fie si mai buni. 

Mulțumesc extremvideo.ro pentru sustinere. In curand pe blog si inregistrarea concursului.

 Ne vedem la Topoloveni Summer Tour.



6 comments:

  1. Salut,

    Cam aceasi parere o am si eu despre concurs, frumos traseul (chiar daca unele coborari cam tehnice pentru nivelul meu), dar marcajul slabut, chiar si pe final. Nu mai zic ca la curba finala de pe sosea, era o masina parcata perpendicular pe drum, astfel ca ai fi crezut ca nu pe acolo trebuie sa mergi, avand in vedere ca nu aveai pe unde trece. ( se poate vedea si in filmarea mea la minutul 2:15 https://www.youtube.com/watch?v=XFm3LLtrJCQ )
    Insanatosire grabnica!
    Numai bine,
    Florin

    ReplyDelete
  2. Multumesc. Bafta si tie si spor la pedala. :)

    ReplyDelete
  3. Eu din pacate am reusit sa imi faram umarul pe ultima parte a coborarii, la trambulina (erau 2 voluntari care trebuiau sa anunte concurentii de treapta respectiva insa in momentul in care am trecut eu erau cu nasul in telefoane). Traseul marcat prost si din punctul meu de vedere, in unele locuri destul de periculos pentru amatori cel putin. La finish am cerut medic, nu m-a bagat nimeni in seama, desi era destul de vizibil ca nu sunt ok. Am mers singur la ambulanta. Aceasta competite a mers prost pentru mine, dar cu toate astea am ajuns in 3 ore 47 de minute la finish.

    Numai bine!

    ReplyDelete
  4. Sincer, am auzit de acea trambulina dupa ce am trecut de ea. M-a intrebat un alt concurent, daca am sarit pe ea, eu raspunzandu-i: care trambulina? :))). Referitor la umar, sper ca esti bine si nu este nimic grav. Insanatosire grabnica.

    ReplyDelete
  5. De acord cu tine in ceea ce priveste marcajul. Oricum anul acesta a fost mult mai vizibil decat cel de anul trecut. Referitor la arbitri de traseu, unii dintre ei mi s-au parut destul de absenti, plictisiti si indicau directia de deplasare cu intarziere. Am semnalat acest fapt si in formularul de feed-back. Sper sa se tina cont de observatii. Traseul este intr-adevar frumos, tehnic, dar nu dificil din punct de vedere al tehnicitatii. Partea de urcare mi se pare de asemenea acceptabila ca dificultate. Sunt din Brasov, l-am parcurs si anul trecut si am facut si antrenamente pe el si poate de aceea nu mi s-a parut prea dificil. Poate, cu ajutorul nostru, in 2016 va fi organizat mai bine. Iti urez sanatate tie si tatalui tau.

    ReplyDelete
  6. Multumesc Tudor. Urcarea a fost destul de lunga, fara portiuni prea multe unde iti puteai trage sufletul. Ai marele avantaj de a te putea antrena in zona de munte, noi aici in Bucuresti... mai greu. Tin minte ca la un moment dat, unul din copii care nu statea cu ochii in telefon, m-a intrebat: mai sunt multi dupa tine? Serios? Pai cum as putea sti cati sunt dupa mine? M-a amuzat teribil, dar in acelasi timp imi venea sa plang. Nu stiu cum poti pune asemenea intrebari. Ar trebui sa ne dea mult de gandit, daca generatia tanara, gandeste in felul asta. Mult succes si tie si sa ne vedem cu bine la linia de start.

    ReplyDelete