După
o saptamana destul de dificila din punct de vedere mental, având tatăl in
spital, cu probleme destul de grave, am plecat la munte cu gândul de a mă
relaxa puțin, de a uita puțin de probleme si de a încerca sa particip la
BikeRace Brasov. In afara de problema cu tatăl meu, de 3 saptamani trag după
mine o întindere inghinala (sper sa nu fie totuși un început de hernie) de zile
mari. După incidentul cu inghinalii, m-am urcat pe sa pentru prima oara abia pe
1 iunie (motiv pentru care am ratat si Riders Club - La Broaște). 17 km prin București,
făcuți doar de dragul de a mă urca in sa sa duc niște acte. Orice tentativa de
fandare, se lasă cu dureri, la fel si când strănut sau tușesc, deci iluziile la
vremea respectiva ca voi participa la Brașov, erau destul de mici, deși in
momentul pedalării durerile erau aproape insesizabile. Vineri dimineața am fost
la o ecografie, însa n-au fost in stare sa-mi zică daca e hernie sau nu. Am
ajuns bou si am plecat vaca. Timp pierdut de pomana.